FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică având o astfel de roată, folosită pe apele de munte. – Et. nec.

făcău¹ s, ai [At: VAIDA / Pl: ? / E: mg fakό cf foacă] (Reg) 1-2 (Vită) de culoare galben-cenușiu. 3-4 (Vită) de culoare cărămizie.

făcău² sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~caie / E: nct] (Pop) 1 (La moară) Arbore (20). 2 Roată de moară cu fus vertical. 3 Subansamblu format din arbore-roata morii. 4 Moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având roata cu fusul vertical. 5 (Pgn) Râșniță. 6 (Îe) A dejuga de Ia moară la ~ A ajunge de la bine la (mai) rău. 7 Aripa morii de vânt. 8 Fiecare din scafele roții morii Si: căuș (29). 9 Băț (gros) cu care se amestecă lichidele dintr-un recipient.

FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având o astfel de roată. – Et. nec.

FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical. De sub făcău [apa] se scurgea în spumegai de sînge. GALACTION, O. I 44. Sînt secole de cînd țăranii din munte întrebuințează... pentru măcinatul grînelor, morile cu roate așezate de-a curmezișul (roate cu căușe sau făcaie). ODOBESCU, S. II 107. ♦ Moară mică, întrebuințată pe apele de munte, avînd o astfel de roată. Premiile expoziției regionale din Focșani... Mențiune onorabilă... pentru un făcău în miniatură. I. IONESCU, P. 555.

făcău n. 1. roata cu fusul vertical (la o moară de munte); 2. rășniță. [Origină necunoscută].

1) făcắŭ n., pl. ăĭe (d. făc-ăluĭesc). Munt. La unele morĭ de apă, roata mișcătoare cu cupe cu tot și cu lemnu numit titirez. Moară mică. A ajunge de la moară la făcăŭ (saŭ la rîșniță), a ajunge din cal măgar, a decădea. V. cĭutură.

2) făcắŭ și focắŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ, întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.

făcắu s. n., art. făcắul; pl. făcáie

făcău s. n., art. făcăul; pl. făcáie

FĂCĂU s. v. blid, căuș, ciutură, cupă.

făcău s. v. BLID. CĂUȘ. CIUTURĂ. CUPĂ.

făcău, făcáie, s.n. (reg.) 1. arborele, fusul unei pietre de moară. 2. fusul și roata morii. 3. aripa morii de vânt. 4. râșniță.

făcắu, adj. – v. facău.