opțiuni
  • info

19 definiții pentru fâșâi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂÍ, fấșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăí, fâșií vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

A FÂȘÂÍ pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

FÂȘĂÍ vb. IV v. fâșâi.

FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.

FÂȘIÍ vb. IV v. fâșâi.

fâșăi2 v vz fâșâi

fâșăi1 v vz fâsâi

fâșii v vz fâșâi

foșăi vi vz fâșâi

FÎȘĂÍ vb. IV v. fîșîi.

FÎȘIÍ vb. IV v. fîșîi.

FÎȘÎÍ, fî́șîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăí, fîșií (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].

fî́șîĭ, a -í v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 fấșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá; conj. prez. 3 să fấșâie

fâșâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâiá

fîșîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîșîie)

fâșiu, -șie 3 ind. și conj., -șiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

Intrare: fâșâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșâi
  • fâșâire
  • fâșâit
  • fâșâitu‑
  • fâșâind
  • fâșâindu‑
 singular plural
  • fâșâie
  • fâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșâi
 (să)
  • fâșâi
  • fâșâiam
  • fâșâii
  • fâșâisem
a II-a (tu)
  • fâșâi
 (să)
  • fâșâi
  • fâșâiai
  • fâșâiși
  • fâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșâie
 (să)
  • fâșâie
  • fâșâia
  • fâșâi
  • fâșâise
plural I (noi)
  • fâșâim
 (să)
  • fâșâim
  • fâșâiam
  • fâșâirăm
  • fâșâiserăm
  • fâșâisem
a II-a (voi)
  • fâșâiți
 (să)
  • fâșâiți
  • fâșâiați
  • fâșâirăți
  • fâșâiserăți
  • fâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșâie
 (să)
  • fâșâie
  • fâșâiau
  • fâșâiră
  • fâșâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșăi
  • fâșăire
  • fâșăit
  • fâșăitu‑
  • fâșăind
  • fâșăindu‑
 singular plural
  • fâșăie
  • fâșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșăi
 (să)
  • fâșăi
  • fâșăiam
  • fâșăii
  • fâșăisem
a II-a (tu)
  • fâșăi
 (să)
  • fâșăi
  • fâșăiai
  • fâșăiși
  • fâșăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșăie
 (să)
  • fâșăie
  • fâșăia
  • fâșăi
  • fâșăise
plural I (noi)
  • fâșăim
 (să)
  • fâșăim
  • fâșăiam
  • fâșăirăm
  • fâșăiserăm
  • fâșăisem
a II-a (voi)
  • fâșăiți
 (să)
  • fâșăiți
  • fâșăiați
  • fâșăirăți
  • fâșăiserăți
  • fâșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșăie
 (să)
  • fâșăie
  • fâșăiau
  • fâșăiră
  • fâșăiseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșii
  • fâșiire
  • fâșiit
  • fâșiitu‑
  • fâșiind
  • fâșiindu‑
 singular plural
  • fâșie
  • fâșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșii
 (să)
  • fâșii
  • fâșiam
  • fâșiii
  • fâșiisem
a II-a (tu)
  • fâșii
 (să)
  • fâșii
  • fâșiai
  • fâșiiși
  • fâșiiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșie
 (să)
  • fâșie
  • fâșia
  • fâșii
  • fâșiise
plural I (noi)
  • fâșiim
 (să)
  • fâșiim
  • fâșiam
  • fâșiirăm
  • fâșiiserăm
  • fâșiisem
a II-a (voi)
  • fâșiiți
 (să)
  • fâșiiți
  • fâșiați
  • fâșiirăți
  • fâșiiserăți
  • fâșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșie
 (să)
  • fâșie
  • fâșiau
  • fâșiiră
  • fâșiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâșâi, fâșâiverb

  • 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. DLRLC
    • format_quote Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I 10. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.