2 definiții pentru funky
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUNKY FÁN-KY/ s. n. stil de interpretare instrumentală a bluesului, cu expresivitate aspră, fără artificii, cu contratimpi accentuați, ca o reacție la stilul cool. (< engl. funky/style/)
funky s. 1979 (muz.; cuv. engl.) Stil ◊ „neîngrijit” de interpretare instrumentală a blues-ului, apărut pe la mijlocul anilor ’50 v. soul [pron. fánchi] (BD 1959; DJ)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: funky
funky substantiv neutru
| substantiv neutru (N63) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)