3 definitzii pentru fulgura
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
fulgura vi [At: DN3 / Pzi: 3: ~reaza / E: fr fulgurer lat fulgurare] (Liv) A fulgera (1).
FULGURÁ vb. I. intr. (Liv.) A fulgera. [Cf. fr. fulgurer lat. fulgurare].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
FULGURÁ vb. intr. (livr.) a fulgera. (< fr. fulgurer lat. fulgurare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Intrare: fulgura
| verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)