6 definiții pentru fugareț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUGÁREȚ, -Ă, fugareți, -e, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.
fugareț, ~riță a [At: NEGRUZZI, S. I, 42 / Pl: ~i, ~rițe / E: fugi + -areț] (Reg) Fugaci (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Mold.) Care fuge repede, ușor. Trupul ei lungăreț o arăta că e fugariță. NEGRUZZI, S. I 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fugáreț (reg.) adj. m., pl. fugáreți; f. fugáreță, pl. fugárețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
fugáreț adj. m., pl. fugáreți; f. sg. fugáriță, pl. fugárițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fugareț
fugareț1 (fem. -eță) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fugareț2 (fem. -iță) adjectiv
adjectiv (A27) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fugareț, fugarețăadjectiv
- 1. Care fuge repede, ușor. DEX '09 DLRLC
- Trupul ei lungăreț o arăta că e fugariță. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
-
etimologie:
- Fugi + sufix -areț. DEX '09