4 definiții pentru fruncea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fruncea sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1/2 / Pl: nct / E: ml *fronticella sau frunte + -icea] (Îvr) Frunte (1).
frunceá f., pl. ele (lat. *fronticella, dim. d. frons, frunte). Vechĭ. Frunte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
frunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
frunceá s.f. (înv.) frunte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fruncea
fruncea substantiv feminin
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||