fonchiu sm vz foiofiu

fonchiu m. Bot. alt nume dat pervincei. [Banat fonfiu (de unde alterațiunile populare foiofoiu, foaie ’n fir). [Origină necunoscută].

fonchiŭ, V. foĭoriŭ.

foiofiu sm [At: MARIAN, T. 336 / V: ~foi, ~ionțiu, fonfiu, fonchiu, ~ianfir, ~iamfir, ~iumfie sf / Pl: ? / E: mg folyό-fii] (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea).

foĭofíŭ și foĭofóĭ m. (ung. folvö-fü, pervincă, d. folvó, curgător, și fü, plantă. Cp. cu saschiŭ). Pervincă. – Și fonfíŭ, fonchíŭ, foĭunfíe.

pervíncă f., pl. e și ĭ (lat. pervinca, fr. pervenche). O plantă de grădină cu tulpina întinsă pe pămînt (vinca herbácea) saŭ tîrîtoare (vinca minor), cu florĭ albastre, roșiĭ și rar albe. – Se maĭ numește și brebănoc, cununiță, foĭofiŭ, foĭofoĭ, fonfiŭ, fonchiŭ, foaĭe’n fir, merișor, saschiŭ ș. a.

fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu.