fleci vtr [At: RETEGANUL P. I 6 / Pzi: ~ecesc / E: ns cf flecui flecni] (Ban; Trs) 12 A (se) zdrobi prin lovituri repetate astfel incat sa ramana o masa inerta shi moale Si: a (se) fleciui (12).

flecí (césc ít) vb. A maruntzi a zdrobi a terciui; a reduce un corp solid la o masa inconsistenta. Var. fleciui flecui. Creatzie expresiva facind parte din aceeashi familie shi corespunzind aceleiashi intentzii k fleashc; cf. shi lat. flaccus flaccidus „fleshcait” pol. flaczeć „a fleshcai” (dupa Cihac II 110 pol. ar fi etimonul cuvintului rom.). Var. flecui are shi sensul de „a murdari a umple de noroi” care deriva in mod evident din cel primar; totushi DAR il pune in legatura cu germ. flecken cu care are in comun numai intentzia expresiva. Cu schimbare de suf. sa obtzinut var. flecni vb. (Trans. a inchega; a bate a face praf; a imbata) ale carui sensuri pleaca toate de la acela de „a se inmuia” cf. fleshcai. A dat nashtere la o lunga serie de der. expresivi a caror idee comuna este cea de „obiect fara consistentza”. Der. fleac s. n. (bagatela nimicuri; moft) a carui origine expresiva nu ridica probleme (cf. Iordan BF II 174) trebuie sa fi desemnat la inceput fie un „cuvint fara consistentza” fie un obiect flasc cum ar fi o cirpa nefolositoare sau o fructa zdrobita cf. semantismul sp. papandujo. Totushi DAR il pune in legatura cu germ. Fleck „petic” (plecind de la o confuzie cu flec cf. aici); Körting 3804 shi Loewe 57 pleaca de la lat. flaccus cf. Giuglea Dacor. III 1090 shi REW 3343; iar Scriban propune o relatzie cu rut. fljak care pare der. din rom. Este cuvint identic cu felega s. f. (cirpa) cf. rut. felegi „zdrentze” (dupa Tiktin shi DAR rut. este etimonul cuvintului rom.); peletic s. n. (pensula de olar) cf. Iordan BF II 186; felegos adj. (zdrentzuros). Der. flecar adj. (vorbaretz palavragiu) cf. sl. flekavŭ „bilbiit” tot formatzie expresiva (dupa Cihac II 109 rom. provine din sl.); flecari vb. (a sta la taifas a palavragi); flecarie s. f. (birfa vorba de claca); flecati vb. (Trans. a palavragi); flecaros adj. (palavragiu); flecushtetz adj. (nimic bagatela); fleoanca (var. fleanca flioanca fleoarca fleoartza fleandura fleantza fle(a)ura fulendritza loandra moleandra) s. f. (cirpa; gura cioc limba; femeie ushoara) pentru ale carei asociatzii semantice cf. Iordan BF II 16772; fle(o)nca(n)i vb. (a palavragi); fle(o)ncaneala (var. fle(o)ncanitura) s. f. (birfa vorba de claca); flencau s. m. „baiat tinar” prin incrucishare cu flacau cf. trancau shi in general paralelismul cu der. lui tranc; fleace s. f. (noroi glod); fleciu adj. (flasc zdrobit moale stricat); flenchesh adj. (cu coarnele cazute); flenduros adj. (zdretzuros); fleng (var. flenc) adj. (cu urechile cazute); flentzoi adj. (zdrentzaros); fleortzotina s. f. (prostituata); fleosh adj. (moale flasc); fleuri vb. (Trans. palavragi); fleros adj. (Trans. palavragiu); trancafleanca interj. (exprima ideea de flecareala); fletz adj. (tont prost); natafletz adj. (tont). In general shi cu exceptzia articolului citat al lui Iordan toate cuvintele mentzionate aici se considera k fac parte din familii diferite. Fleandura este pus de obicei in legatura cu germ. (sas.) flander „zdrentzuros” (Borcea 186; DAR) sau cu sl. (sb. ceh.) flandra „prostituata” (Cihac II 109; DAR) cuvinte care au la baza numele de Flandes cf. ceh. flandra pol. fladra „pinza” (Daničič III 60); insa istoria acestor cuvinte este neclara shi Miklosich Fremdw. 88 shi Wander. 15 considera k sb. pol. rut. flandra provin din rom. Este vorba mai curind de o radacina comuna expresiva. Fleoartza de origine necunoscuta pentru DAR ar avea legatura cu sas. Flärre „ruptura” dupa Draganu Dacor. V 273 shi ar fi identic cu fleura dupa acelashi autor pe cind Cihac II 660 pune in legatura acest cuvint cu ngr. φλύαρος „palavragiu”; Bogrea Dacor. I 258 il considera k un rezultat al incrucisharii lui flaut cu fluer sau al lat. flabrum „shuier al vintului”.

flecí flecésc vb. IV (reg.) a (se) zdrobi (prin lovituri) a (se) face fleashca.

FLECI s. f. pl. (In expr.) A (se) face fleci = a (se) turti a (se) zdrobi a (se) fleshcai (reg.) a (se) fleci. Probabil din *fleaca cf. fleica.

FLECÍ flecesc v. IV tranz. shi refl. (Reg.) A (se) turti a (se) zdrobi a (se) fleshcai. Cf. a (se) face fleci.