opțiuni
  • info

24 de definiții pentru fleancă

din care

Explicative DEX

FLEÁNCĂ s. f. (Fam.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec.

fleancă sf [At: ISPIRESCU, L. 69 / V: ~eoa~, ~eoarcă, flioa~, floa~ / Pl: ? / E: nct] (Dep) 1 (Fam) Gură (ca organ al vorbirii). 2 (Fam; îe) Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) ~ Taci! 3 (Îae) Nu mai vorbi fără rost! 4 (Fam; îs) Bun de ~ Bun de gură. 5 (Reg) Femeie intrigantă. 6 (Reg) Femeie vorbăreață. 7 (Trs) Femeie proastă și neîngrijită. 8 (Îf fleoarcă) Femeie depravată.

FLEÁNCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec.

FLEÁNCĂ f. fam. depr.: Tacă-ți (sau închide-ți, ține-ți) ~a! Taci! închide gura! /Orig. nec.

fleancă f. bot, gură. V. fleoancă și treanca-fleanca.

fleáncă (vest) și fleoáncă (est) f., pl. flencĭ, fleoance (d. a flencăni, a fleoncăni). Iron. Gură, vorbă: tacă-țĭ fleanca!

FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă.

FLEOÁNCĂ s. f. v. fleancă.

FLEOÁRCĂ s. f. v. fleancă.

FLEOÁRCĂ s. f. v. fleancă.

fleoancă sf vz fleancă

treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca

FLEOÁNCĂ, fleoance, s. f. (Familiar, depreciativ) Gură, gură-spartă. Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. ◊ Expr. Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleoanca! = taci, nu mai vorbi fără socoteală! – Pronunțat fleoan-. – Variantă: fleoárcă (CAMILAR, N. II 347) s. f.

FLEOÁRCĂ s. f. v. fleoancă.

fleoancă f. 1. bot; 2. fam. gură: tacă-ți fleoanca! 3. lulea cu ciubuc. [V. fleac].

fleoáncă, V. fleancă.

Ortografice DOOM

fleáncă (fam.) s. f.

fleáncă s. f.

fleoancă, -ce.

Relaționale

FLEÁNCĂ s. v. gură.

fleancă s. v. GURĂ.

treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

Jargon

fleáncă (fleoáncă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.

fleáncă, s.f. – (pop.) Gură; gură-rea. – Et. nec. (DEX, MDA); din a flencăni, a fleoncăni (Scriban).

fleoáncă s.f. (pop. și fam.) 1. gură, gură rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit. 3. (înv.) lulea cu ciubuc.

Argou

tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!

Intrare: fleancă
substantiv feminin (F76)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleancă
  • fleanca
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
fleoancă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleoancă
  • fleoanca
plural
  • fleoance
  • fleoancele
genitiv-dativ singular
  • fleoance
  • fleoancei
plural
  • fleoance
  • fleoancelor
vocativ singular —
plural —
fleoarcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleoarcă
  • fleoarca
plural
  • fleoarce
  • fleoarcele
genitiv-dativ singular
  • fleoarce
  • fleoarcei
plural
  • fleoarce
  • fleoarcelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fleancăsubstantiv feminin

  • 1. familiar Gură (ca organ al vorbirii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gură
    • format_quote Ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l tăie. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
    • chat_bubble Ține-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.