fiindcă c [At: ANTIM, P. XXV/24 / V: (Mol; Buc) ~dure-că, hindură că, cindură că, cindrică, (cindr’că), cindre-că, cindrea că / E: fiind (< fi) + că] 1 Pentru că. 2 De vreme ce.

FIÍNDCĂ conj. (Introduce o propoziție subordonată cauzală) Pentru că, deoarece; de vreme ce. Fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. REBREANU, R. I 184. Îmi opresc trei lei fiindc-am avut trei pîni. CREANGĂ, A. 145. Fiindcă știu că-ți place stilul poetic, o voi asemăna cu Atalanta. NEGRUZZI, S. I 64.

FIÍNDCĂ conj. (exprimă un raport cauzal și introduce propoziții circumstanțiale cauzale) Pentru că; dat fiind că; căci; că; deoarece; întrucât; de vreme ce; o dată ce. /fiind + că

fiindcă conj. indică cauza sau motivul.

fiind-că conj. (fiind, d. sînt și că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și cinderă că (Trans.) și cindură că (Mold.), derivat din fiind-că și pintru-că. Pop. fincă.

fiíndcă (fi-ind-că) conjcț.

fiíndcă conjcț. (sil. fi-; mf. -ind-)

fiindcă

fiindcă.

!fiínd că (dat ~) loc. conjcț.

fiínd că vb. + conjcț.

FIÍNDCĂ conj. (cauzal) 1. că, căci, deoarece. (Să plecăm, ~ se face seară.) 2. când, cum, deoarece, întrucât. (~ știu că vine, sunt emoționat.) 3. dacă, deoarece, întrucât, (pop.) unde. (~ nu știe să scrie, merge de la unul la altul.)

FIINDCĂ conj. (cauzal) 1. că, căci, deoarece. (Să plecăm, ~ se face seară.) 2. cînd, cum, deoarece, întrucît. (~ știu că vine, sînt emoționat.) 3. dacă, deoarece, întrucît, (pop.) unde. (~ nu știe să scrie, merge de la unul la altul.)

NON QUIA DIFFICILIA SUNT, NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 104, 26.