FIERASTRẮU fierastraie s. n. 1. Unealta sau mashinaunealta prevazuta cu o lama o banda sau un disc de otzel (cu dintzi ascutzitzi) pusa in mishcare manual sau pe cale mecanica shi folosita pentru taiatul unor materiale (lemne metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintro lama de metal care se freaca cu un arcush pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferastrắu ferestrắu herastrắu s. n.] Firiz + suf. au (prin apropiere de fier).

fierastrau sn vz ferastrau

FIERASTRAU s. n. V. ferastrau

FIERASTRẮU s. n. v. ferastrau.

fĭerastrắŭ shi herastrắŭ n. pl. aĭe shi aĭe (ung. *fürésztö din fürész fĭerastraŭ shi contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr’o lama dintzata fixata in nishte lemne shi intrebuintzat la taĭat lemnele rozindule. Joagar gater. Fabrica de taĭat lemnele shi de facut scindurĭ. In Trans. shi ferastraŭ ferezaŭ shi firisaŭ in Mold. nord feresaŭ feresaŭ (pop. he) shi serisaŭ in Mold. sud feresteŭ in Munt. est ferastraŭ shi fĭerastaŭ (pop. hĭe). V. shi firez.

FERASTRẮU s. n. v. fierastrau.

FERESTRẮU^[1] s. n. v. fierastrau.

HERASTRẮU s. n. v. fierastrau.

ferastrau sn [At: VARLAAM C. 283/1 / V: restreu ~res~ fir~ fier~ fieres~ heres~ her~ ~resteu ~restau ~tau fieresteu hieresteu hiristeu herastau herestau (reg) firisau firiseu feresau fierasau hirisau hereseu (reg) forostau forastau / Pl: ~traie (rar) ~treie / E: firiz + au (contaminat cu fereastra sau ferestrui)] 1 Unealta (sau mashinaunealta) prevazuta cu o lama o banda sau un disc de otzel (cu dintzi ascutzitzi) folosita pentru taiatul unor materiale (lemne metal etc.). 2 (Is) ~ de mana Ferastrau (1) constand dintro lama dintzata triunghiulara avand la un capat un maner de lemn Si: (reg) firiz chimilioara corzar. 3 (SHis) ~ mare Ferastrau constand dintro lama lunga cu dintzii mari care are la cele doua capete doua manere verticale shi este manevrat de doi oameni Si: panza joagar (reg) babitza¹ (7) beschie (1). 4 (Is) ~ de munte Joagar. 5 SHina dintzata la extremitatea mashinii de tiparit cu dintzii careia se imbuca dintzii cilindrului. 6 Instrument muzical constand dintro lama de metal care indoita shi frecata cu un arcush emite sunete. 7 (Bot) Malaoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarbaosului (Helianthemum nummularium). 9 (Is) Peshte ~ Peshte selacian din marile calde al carui bot se termina cu un rostru lamelar dintzat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelatzia Casiopea. 11 (Reg) Semn facut de ciobani pe urechile oilor.

ferestrau sn vz ferastrau

herastrau sn vz ferastrau

sirisau^[1] sf vz ferastrau

FERASTRẮU ferastraie s. n. 1. Unealta sau mashinaunealta prevazuta cu o lama o banda sau un disc de otzel (cu dintzi ascutzitzi) pusa in mishcare manual sau pe cale mecanica shi folosita pentru taiatul unor materiale (lemne metale etc.). 2. Instrument muzical alcatuit dintro lama de metal care se freaca cu un arcush pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrắu fierastrắu herastrắu s. n.] Firiz + suf. au (contaminat cu fereastra sau ferestrui).

HERASTRAU s. n. v. ferastrau.

FERESTRAU s. n. V. ferastrau

FERASTRẮU ferastraie s. n. Unealta prevazuta cu o lama o banda sau un disc de otzel cu dintzi ascutzitzi pusa in functziune cu mina sau pe cale mecanica (v. gater) shi folosita pentru a taia lemne uneori shi metale sau alte corpuri tari. Sforai parca tai lemne cu ferastraul. CAMILAR TEM. 11. Aici pe firul Oltului instalase un ferastrau minat de apele lui. BOGZA C. O. 101. ◊ Ferastrau circular = ferastrau in forma unui disc dintzat care taie invirtinduse in jurul axei sale. Variante: ferestrắu (PAS L. II 156 RETEGANUL P. II 54) fierastrắu (DRAGOMIR P. 21 SADOVEANU B. 54) herastrắu (CARAGIALE O. I 292) s. n.

FERESTRẮU s. n. v. ferastrau.

HERASTRẮU s. n. v. ferastrau.

FERASTRẮU ~áie n. 1) Unealta prevazuta cu o lama (cu dintzi ascutzitzi) actzionata manual shi folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intrun cadru. ~ electric portativ mashinaunealta avand un lantz prevazut cu dintzi taietori actzionata de un motor electric. ~ circular mashinaunealta prevazuta cu un disc dintzat care in timpul functzionarii executa o mishcare de rotatzie. 2) Instrument muzical constand dintro lama dintzata care produce sunete cu ajutorul unui arcush. /<ung. fürésztö

ferestrau n. 1. unealta cu o lama dintzata de otzel spre a taia shi prepara lemne; 2. pl. uzina pe marginea apelor la munte unde ferestraie taie lemnele de brad k bushteni; 3. peshte avand botul prelungit k o sabie cu o multzime de dintzi (Pristis antiquorum); 4. planta cu frunze ovale insotzite de stipuli lanceolatzi (Helianthemum). [Ung. FÜRÉSZTÖ].

ferastrắŭ sh. a. V. fĭerastraŭ.

herastrắŭ V. fĭerastraŭ.

!fierastrau s. n. art. fierastraul; pl. fierastraie

fierastrắu / ferastrắu s. n. art. fierastrắul / ferastrắul; pl. fierastráie / ferastráie

ferastrắu v. fierastrắu

ferastrau s. n. art. ferastraul; pl. ferastráie

ferastrau pl. ferastraie

ferestrau traie.

FERASTRAU s. (TEHN.) (reg.) chimilioara corzar firez.

FERASTRAU s. v. iarbaosului malaoi.

FERASTRAU s. (TEHN.) (reg.) chimilioara corzar firez.

ferastrau s. v. IARBAOSULUI. MALAOI.

ferastrắu (aíe) s. n. 1. Unealta prevazuta cu o lama pentru taiatul lemnelor. 2. Joagar. 3. Planta (Helianthemum vulgare). 4. Nume vulgar al constelatziei Casiopeea. Mag. fürészni „a taia cu ferastraul” prin intermediul var. firisau care presupune un prototip mag. *füresző (Pushcariu Dacor. VII 467; Pushcariu Lr. 31; DAR; cf. Cihac II 498; Gáldi Dict. 90); numele mag. al uneltei este füresz. Numeroase var.: feres(t)eu feres(t)au heres(t)eu heras(tr)au fieres(t)eu fieras(tr)au ultimele prin incrucishare cu fier. Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvint mag. forasztὁ (Gáldi Dict. 129). Der. ferast(r)ui (var. fierast(r)ui) vb. (a taia cu ferastraul). Din mag. füresz „ferastrau” deriva shi firesar s. m. (insecta Rynchites cupreus) shi firiz s. n. (Trans. ferastrau de mina).

ferastrau (it. sega engl. saw fr. scie germ. Säge). Instrumentul a fost introdus in muzica ushoara* shi de jazz* in urma cu cateva decenii. Este construit din o lama de otzel foarte flexibila. O extremitate a instr. se fixeaza intre genunchi iar cealalta se tzine cu o mana danduise diferite curburi pentru a obtzine inaltzimea (2) dorita. Sunetul se produce in doua moduri: prin lovirea lamei cu o bagheta (2) a carei extremitate bombata este invelita cu piele sau prin frecarea muchiei nedintzate a lamei cu un arcush (de vcl. sau de c. bas). Exceleaza in redarea de glissandi*. O varianta perfectzionata a f. este flexatonul instr. utilizat shi in partiturile* simf. (ex. Variatziunile pentru orch. op. 31 de Schönberg).

fierastrau fierastraie s. n. (glum.) proteza placa dentara.