FETÍCĂ, fetici, s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.

fetică sf [At: PANN, P. V. I, 55/2 / Pl: ~ici / E: fată + -ică] 1-4 (Pfm) Fetiță (1-4). 5 Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată Si: salata-mielului (Valerianella locusta). 6 (Bot; reg) Păiuș (Festuca ovina). 7 (Bot; reg) Untișor (Ficaria verna).

FETÍCĂ s. f. 1. (Pop. și fam.) Fetiță. 2. Plantă erbacee cu flori mici, albe-albăstrui, ale cărei frunze, de formă ovală, sunt consumate ca salată (Valerianella olitoria). – Fată + suf. -ică.

FETÍCĂ s. f. Fetiță. S-a deschis ușa scundă. A intrat nenea Ghiță. După el, o fetică mlădioasă. SADOVEANU, M. C. 32. Nu te teme, fetico, de nimeni. ISPIRESCU, L. 341.

FETÍCĂ f. (diminutiv de la fată) Plantă erbacee cu tulpina erectă, slab ramificată, cu frunze ovale, comestibile, și cu flori mărunte albe sau albăstrui. /fată + suf. ~ică

fetică f. 1. fată mică; 2. plantă ce constitue o excelentă salată de iarnă (Valerianella): vine cimbrul dela munte cu fetica dela vie AL.

fetícă f., pl. ĭ. Fată mică. Salata mĭeluluĭ un fel de valeriană din care se face salată (valerianélla [saŭ fédia] olitória).

fetícă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetícăi, pl. fetíci

fetícă (fetiță, plantă) s. f., g.-d. art. fetícăi; pl. fetíci

fetícă s. f., pl. fetici (fetice)

FETÍCĂ s. (BOT.; Valerianella locusta) (reg.) salata-mielului.

FETÍCĂ s. v. copilă, fetiță.

FETICĂ s. (BOT.; Valerianella locusta) (reg.) salata-mielului.

fetică s. v. COPILĂ. FETIȚĂ.

FETÍCĂ (< fată) s. f. (BOT.) Denumire dată plantelor erbacee anuale din genul Valerianella, familia valerianaceelor, cu tulpini ramificate dicotomic și flori hermafrodite, albe-albăstrui, grupate în capitul. Frunzele unei specii sunt folosite ca salată.