ferobactér s. n. pl. ferobacterii v. ferobacter [MDN] (gen shi forma de pl. prin analogie cu acetobacter).

FERO „fier feros saruri feroase”. ◊ L. ferrum „fier” > fr. ferro germ. id. engl. id. it. id. > rom. fero. □ ~bacter (v. bacter) s. m. tip de bacterie care elibereaza energie prin oxidarea sarurilor feroase; ~citocrom (v. cito v. crom) s. m. citocrom redus in care ionul de fier are doua sarcini pozitive; ~liza (v. liza) s. f. proces pedogenetic de oxidare shi reducere constind in reactzii de schimb cationic in care este implicat fierul; ~terapie (v. terapie) s. f. utilizare a fierului in tratamentul unor afectziuni provocate de diminuarea pigmentzilor pielii; ~tipie (v. tipie) s. f. procedeu de reproducere fotografica in care materialul sensibil este o emulsie de colodiu fixata pe o tabla smaltzuita.