3 definiții pentru fercheteu (pl. -eie)

Explicative DEX

fercheteu sn [At: KLEIN, D. 128 / V: ~cătău, ~rghe~, ~chiedeu, ~edeu / Pl: ~ee / E: mg feregetyõ (fõrgetyû)] (Reg) 1 Resteu. 2 Perinoc. 3 (îf ferchedeu) Vârtej.

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.

Etimologice

ferchetéu (-éie), s. n. – Prăjină. – Var. fercătău, ferchedeu, ferchezău. Mag. fergetyű (Cihac, II, 498; DAR; Gáldi, Dict., 128). În Trans.

Intrare: fercheteu (pl. -eie)
fercheteu (pl. -eie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fercheteu
  • fercheteul
  • fercheteu‑
plural
  • fercheteie
  • fercheteiele
genitiv-dativ singular
  • fercheteu
  • fercheteului
plural
  • fercheteie
  • fercheteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)