FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].^[1]

FÉNIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr. phénix, lat. phoenix)

*fénix, V. fenice.

*feníce m. (lat. phóenix, phoenícis, d. vgr. phoînix; it. fenice). O pasăre fabuloasă care, după credința celor vechĭ, era unică în specia ei, locuĭa în Egipt și Arabia, trăĭa peste 500 de anĭ, și cînd îmbătrînea, îșĭ aprindea cuibu și ardea și ĭa, și pe urmă răsărea în loc alt fenice tînăr care-l înmormînta pe cel-lalt. Un fel de bîtlan din Egipt renumit pin vĭață lungă (árdea garzetta). Fig. Ființă superioară unică în genu eĭ. Curmal, finic. – Ceĭ maĭ mulțĭ zic fénix. Dar e maĭ bine fenice, ca ferice, d. félix; șoárice, d. sórex; toráce, d. thórax.

fénix (palmier) s. m., pl. fénicși

fénix s. m., pl. fénicși^[1]

fenix, pl. fenicși

fenix, -nicși.