3 definiții pentru feciorandru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
feciorandru sn [At: ȚICHINDEAL, F. 398/11 / V: (Ban) fic~ sm / Pl: ~ri / E: fecior + -andru] 1-4 (Șhp) Fecior (1-2) (frumos).
FECIORÁNDRU, feciorandri, s. m. (Rar, popular) Fecior. Cînd îl văzu, întrebă...: Al cui e feciorandrul acesta? RETEGANUL, P. I 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FECIORÁNDRU, feciorandri, s. m. (Rar) Fecioraș. – Din fecior + suf. -andru.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: feciorandru
substantiv masculin (M62) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
feciorandru, feciorandrisubstantiv masculin
- 1. Fecior. DLRLCsinonime: fecior
- Cînd îl văzu, întrebă...: Al cui e feciorandrul acesta? RETEGANUL, P. I 15. DLRLC
-
etimologie:
- fecior + sufix -andru. DLRM