fai sns [At: Ams. / Pl: ~uri / E: fr faille] (Înv) Mătase țesută cu fir gros.

FAI s. n. Tafta de mătase naturală. – Scris și: (după franțuzește) faille.

FAI s. n. țesătură cu firul foarte accentuat, formând dungi în relief. (< fr. faille)

FAI fáiuri n. 1) Țesătură deasă de mătase sau de lână, cu dungi mici, transversale în relief, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. faille

FAI s. n. (Mold.) Înfățișare. Faiu. DOSOFTEI, apud TEW. Etimologie: magh. faj. Vezi și faieș. Cf. prăvitură.

*faĭ n., pl. urĭ (fr. faille, d. ol. falie, care vine poate d. lat. velum, văl). Un fel de stofă de matasă (cam ca taftaŭa).

faiu n. stofă de mătase neagră cu boabe mari: rochie de faiu (= fr. faille).

!fai (țesătură; unealtă) s. n., pl. faiuri

fai s. n.

fai s.n.

fái s. n. – Țesătură subțire. – Var. faiu. Fr. faille.

fai, s.n. fără pl. (înv.) Stofă de mătase neagră cu fir gros; tafta.