14 definiții pentru făcău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică având o astfel de roată, folosită pe apele de munte. – Et. nec.

făcău1 s, ai [At: VAIDA / Pl: ? / E: mg fakό cf foacă] (Reg) 1-2 (Vită) de culoare galben-cenușiu. 3-4 (Vită) de culoare cărămizie.

făcău2 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~caie / E: nct] (Pop) 1 (La moară) Arbore (20). 2 Roată de moară cu fus vertical. 3 Subansamblu format din arbore-roata morii. 4 Moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având roata cu fusul vertical. 5 (Pgn) Râșniță. 6 (Îe) A dejuga de Ia moară la ~ A ajunge de la bine la (mai) rău. 7 Aripa morii de vânt. 8 Fiecare din scafele roții morii Si: căuș (29). 9 Băț (gros) cu care se amestecă lichidele dintr-un recipient.

FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical; p. ext. moară mică (întrebuințată pe apele de munte) având o astfel de roată. – Et. nec.

FĂCẮU, făcaie, s. n. Roată de moară cu fus vertical. De sub făcău [apa] se scurgea în spumegai de sînge. GALACTION, O. I 44. Sînt secole de cînd țăranii din munte întrebuințează... pentru măcinatul grînelor, morile cu roate așezate de-a curmezișul (roate cu căușe sau făcaie). ODOBESCU, S. II 107. ♦ Moară mică, întrebuințată pe apele de munte, avînd o astfel de roată. Premiile expoziției regionale din Focșani... Mențiune onorabilă... pentru un făcău în miniatură. I. IONESCU, P. 555.

făcău n. 1. roata cu fusul vertical (la o moară de munte); 2. rășniță. [Origină necunoscută].

1) făcắŭ n., pl. ăĭe (d. făc-ăluĭesc). Munt. La unele morĭ de apă, roata mișcătoare cu cupe cu tot și cu lemnu numit titirez. Moară mică. A ajunge de la moară la făcăŭ (saŭ la rîșniță), a ajunge din cal măgar, a decădea. V. cĭutură.

2) făcắŭ și focắŭ adj. m. (ung. fakó). Trans. Pămîntiŭ, întunecat, negricĭos: e cam focăŭ la față. Despre oĭ, cu lîna gălbuĭe întunecată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făcắu s. n., art. făcắul; pl. făcáie

făcău s. n., art. făcăul; pl. făcáie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂCĂU s. v. blid, căuș, ciutură, cupă.

făcău s. v. BLID. CĂUȘ. CIUTURĂ. CUPĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făcău, făcáie, s.n. (reg.) 1. arborele, fusul unei pietre de moară. 2. fusul și roata morii. 3. aripa morii de vânt. 4. râșniță.

făcắu, adj. – v. facău.

Intrare: făcău
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcău
  • făcăul
  • făcău‑
plural
  • făcaie
  • făcaiele
genitiv-dativ singular
  • făcău
  • făcăului
plural
  • făcaie
  • făcaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcău, făcaiesubstantiv neutru

  • 1. Roată de moară cu fus vertical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De sub făcău [apa] se scurgea în spumegai de sînge. GALACTION, O. I 44. DLRLC
    • format_quote Sînt secole de cînd țăranii din munte întrebuințează... pentru măcinatul grînelor, morile cu roate așezate de-a curmezișul (roate cu căușe sau făcaie). ODOBESCU, S. II 107. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Moară mică având o astfel de roată, folosită pe apele de munte. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Premiile expoziției regionale din Focșani... Mențiune onorabilă... pentru un făcău în miniatură. I. IONESCU, P. 555. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.