3 definiții pentru fabulatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FABULATÓRIU, -IE adj. referitor la fabulație; care fabulează. (< fr. fabulateur, lat. fabulator)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+fabulatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. fabulatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. fabulatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
fabulatoriu adj. m., f. sg. fabulatórie, pl. m. și f. fabulatórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fabulatoriu
fabulatoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)