3 definiții pentru exploratoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPLORATÓRIU, -IE adj. referitor la explorare. (< fr. exploratoire)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+exploratoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. exploratorie (desp. -ri-e), pl. m. și f. exploratorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exploratóriu adj. m., f. exploratórie; pl. m. și f. exploratórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: exploratoriu
exploratoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)