5 definiții pentru excretoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
excretoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: ~o-riu / Pl: ~ii / E: fr excrétoire] 1-3 (Îvr) Excretor (1-3).
EXCRETÓRIU, -IE adj. (Rar) Excretor. [Pron. -riu. / < fr. excrétoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
excretoriu a. ce servă la excrețiuni: organe excretorii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*excretóriŭ, -ie adj. (d. a excreta). Fiziol. Care servește la excrețiune: organe excretoriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
excretóriu adj. m., f. excretórie; pl. m. și f. excretórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: excretoriu
excretoriu adjectiv
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)