excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza. ◊ Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.

EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].

EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)

A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare

excomunicà v. a afurisi.

escomunica vt vz excomunica

*excomúnic, a -á v. tr. (lat. ex-commúnico, -áre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericiĭ.

excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică

excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică

excomunic.

EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)