6 definitzii pentru etambreu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ETAMBRÉU etambreuri s. n. Deschidere facuta in puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau in bordaj la pupa pentru trecerea axului carmei. [Pl. shi: etambreie] Din fr. étambrai.
ETAMBRÉU etambreuri s. n. Deschidere facuta in puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau in bordaj la pupa pentru trecerea axului carmei. [Pl. shi: etambreie] Din fr. étambrai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
etambreu sn [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr étambrai] Deschidere facuta in puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau in bordaj la pupa pentru trecerea axului carmei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ETAMBRÉU s.n. Deschizatura in puntea unei nave facuta pentru a putea trece prin ea un catarg axul carmei etc. [< fr. étambrai].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ETAMBRÉU s. n. deschizatura in puntea unei nave prin care trece axul carmei sau un catarg. (< fr. étambrai)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
etambréu s. n. art. etambréul; pl. etambréuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
etambréu s. n. art. etambréul; pl. etambréuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
etambreu, etambreurisubstantiv neutru
- 1. Deschidere facuta in puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau in bordaj la pupa pentru trecerea axului carmei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- étambrai DEX '09 DEX '98 DN