8 definiții pentru ereziarh
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ereziarh sm [At: ȘINCAI, HR. I, 65, ap. DLR ms / V: eresi~, eresiarch[1], (înv) ~rc / Pl: ~i, (înv) ~rși / E: fr hérésiarque, it eresiarca, lat haeresiarcha, ngr αἱρεσιάρχης] 1 Fondator al unei erezii. 2 Șef al unei secte eretice. 3 (Îvr) Fondator al școlii cinice din Grecia antică. corectată
- În original lipsește accentul — LauraGellner
EREZIÁRH s. m. șef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ereziarh m. autorul unei erezii, capul unei secte eretice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ereziárh m. (vgr. ῾airesiárhes și -iarhos). Șefu uneĭ secte, autoru uneĭ ereziĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eresiarch sm vz ereziarh
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eresiarh sm vz ereziarh
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ereziarc sm vz ereziarh
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ereziárh s. m., pl. ereziárhi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M16) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||