4 definiții pentru epigeu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epigeu, ~ee a [At: DN3 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr épigé] 1 (D. plante, animale) Care trăiește la suprafața pământului. 2 (D. germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului.
EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. hipogeu) Care trăiește la suprafața pământului. ♦ (Despre un mod de germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPIGÉU, -ÉE adj. (despre animale, plante) care trăiește, crește la suprafața solului. (< fr. épigé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epigéu adj. m., f. epigée; pl. m. și f. epigéi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: epigeu
epigeu adjectiv
| adjectiv (A103) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)