4 definiții pentru epicoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epicoriu, ~ie a [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: it epicorio] (Liv) 1 Indigen. 2 Nativ.
EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. epicórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: epicoriu
epicoriu adjectiv
- silabație: -riu
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)