3 definiții pentru enunțător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
enunțător, ~oare smf, a [At: LM / V: (înv) ~țiator / Pl: ~i, ~oare / E: enunța + -tor] 1-2 (Persoană) care enunță (1) ceva.
enunțiator, ~oare smf, a vz enunțător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enunțiatór s. m., pl. enunțiatóri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: enunțător
enunțiator substantiv masculin
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
enunțător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)