8 definiții pentru emerge
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A părăsi un sistem de medii. – Din fr. émerger.
emerge vi [At: MARIN, F. 448 / Pzi: 3 emerge / E: lat emergere, fr émerger] (Fiz; d. radiații) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMÉRGE, pers. 3 emérge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émerger.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMÉRGE vb. intr. 1. (despre corpuri, radiații) a ieși, a țâșni la suprafață din apă. 2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta. (< fr. émerger, lat. emergere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A EMÉRGE emérg intranz. (despre radiații, corpuri etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. /<fr. émerger, lat. emergere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*emérg, emérs, a emerge v. intr. (lat. e-mérgere. V. merg). Ĭes, mă văd deasupra apeĭ: o stîncă emergea din apă. Întrec în înălțime, ĭes deasupra mediuluĭ. Fig. Răsar, apar, mă manifest: virtutea emerge încet-încet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emérge vb., ind. prez. 3 sg. emérge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
emérge (-g, emérs), vb. – A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. Lat. emergere (sec. XIX). – Der. emergent, adj.; emergență, s. f.; emersiune, s. f., din lat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V653) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
emergeverb
etimologie:
- émerger DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.