EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri ori a capitalurilor într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri ale altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.^[1]

embargo sn [At: CR (1833). / A și: (rar) ~bar~ / Pl: ~uri / E: fr embargo] 1 Reținere de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor altui stat aflate pe teritoriul său (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). 2 Interzicere de către un stat a importului (sau a exportului) de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor principii de drept internațional, ca mijloc de presiune politică etc.

EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri altui stat aflate pe teritoriul sau (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.

EMBARGÓ, embargouri, s. n. Măsură prin care un stat interzice navelor altui stat, cu care se află în conflict, să părăsească porturile sale. ♦ Reținere a bunurilor aparținînd unui stat străin, în caz de conflict.

EMBARGÓ s.n. 1. Act prin care un stat interzice în caz de conflict ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin și le sechestrează. 2. Interzicerea de către un guvern a importului de mărfuri în țara respectivă sau a exportului de mărfuri, aur etc. din țara respectivă. [Pl. -uri, acc. și embárgo. / < fr., sp. embargo].

EMBARGÓ s. n. 1. interzicere, de către un guvern, a importului sau a exportului de mărfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, în caz de conflict, ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin, pe care le sechestrează. (< fr., sp. embargo)

EMBARGÓ ~uri n. 1) Interdicție statală asupra importului și exportului de mărfuri în/din alt stat ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau drepturi internaționale sau ca mijloc de presiune politică. 2) Reținere de către un stat a navelor străine ancorate în porturile sale în caz de conflict cu statele cărora le aparțin. [Art. embargóul] /<fr. embargo

*embárgo n. (sp. embargo). Sechestrarea uneĭ corăbiĭ dușmăneștĭ în timp de răsboĭ, oprirea eĭ de a pleca.

embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri

embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri

embargo

!embargou s. n., art. embargoul; pl. embargouri

EMBARGOU AERIAN act prin care un stat sau un grup de state interzic în caz de conflict circulația aeriană înspre și dinspre statul sau grupul de state vizate și rețin forțat aeronavele contraveniente.

EMBARGÓU s. n. v. embargo.