elida vtrp [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) elide / Pzi: ~dez elid / E: fr élider lat elidere] 12 A inlatura in scris sau in vorbire vocala finala a unui cuvant inaintea vocalei initziale a cuvantului urmator.

elide v vz elida

ELIDÁ pers. 3 elideaza vb. I. Tranz. A inlatura in scris sau in vorbire vocala finala a unui cuvint inaintea vocalei initziale a cuvintului urmator. In versul: «SHi atita de subtzire sa o tai cun fir de par» vocala «u» din cuvintul «cu» a fost elidata. ◊ Refl. pas. Vocala cu vocala venind in contact se elideaza. MACEDONSKI O. IV 34.

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finala a unui cuvant cand cuvantul urmator incepe cu o vocala; a face o eliziune. [P.i. 36 deaza part. dat. / < fr. élider it. lat. elidere a da afara].

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider lat. elidere a scoate)

elidà v. a suprima o vocala finala in vorbire sau in scris.

*elíd ís a íde v. tr. (lat. elído elídere) shi elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune leziune). Gram. Suprim o vocala fac o eliziune precum: n’am e’n casa ild. nu am e in casa.

elidá (a ~) (a inlatura vocala finala) vb. ind. prez. 3 elideáza; ger. elidand

elidá vb. ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. shi pl. elideáza; ger. elidand

ELIDA (ELIS) nume dat in Grecia antica regiunii din NV Peloponesului celebra prin orashul Olimpia in care se organizau o data la patru ani Jocurile Olimpice. SHcoala din ~ shi Eritreea shcoala filozofica „socratica” din Grecia antica de orientare eclectica fundata de Fedon din Elis (sec. 4 i. Hr.).