ecvéstru, ~ă a [At: VÂRNAV, F. 59^r/14 / S și: (înv) ecues~, equ~ / V: (nob) echés~ / Pl: ~eștri, ~re / E: fr équestre, lat equestris] 1 De călăreț. 2 Al călărețului. 3 Călare. 4-5 Care se referă la cai sau la călărie. 6-7 Specific cailor sau călăriei. 8 (D. opere plastice) Care reprezintă o persoană călare. 9 Care aparține cavalerilor romani. 10 Care făcea parte din aristocrația romană. 11 (Fig; rar) Primitiv.

ECVÉSTRU, -Ă, ecveștri, -stre, adj. De călăreț, călare; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. Statuie ecvestră. ▭ Nici urmă de luxoasele cupeuri, cu caii lor frumoși ca în sculpturile ecvestre. CAMIL PETRESCU, P. V. 13. – Scris și: equestru (HOGAȘ, M. N. 56). – Variantă: (învechit) ecuéstru, -ă (pronunțat -cues-) (ODOBESCU, S. III 68) adj.

ECVÉSTRU, -Ă adj. De călăreț; călare. [Pron. ec-ves-, scris și equestru, pl. -eștri, -estre, var. ecuestru, -ă adj. / < lat. equester < equus – cal, cf. fr. équestre].

ECVÉSTRU, -Ă adj. de călăreț; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare. (< fr. équestre, lat. equester, -tris)

ECVÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care este călare; încălecat. 2)(despre opere plastice) Care reprezintă o persoană călare. [Sil. ec-ves-tru] /<fr. équestre, lat. equestris

ecvestru a. călare: statue ecvestră.

echéstru, ~ă a vz ecvestru

ecuéstru, ~ă a vz ecvestru

ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru.

ECUÉSTRU, -Ă adj. v. ecvestru.

*echéstru, V. ecŭestru.

*ecŭéstru, -ă adj. (lat. equester, d. equus, cal). Călare, de cavalerie. Statuă ecŭestră, care reprezentă un om călare. Clasa ecŭestră, ordinu ecŭestru, cavaleriĭ romanĭ, nobilĭ maĭ de jos. – Și echestru. Fals ecv-.

ecvéstru adj. m., pl. ecvéștri; f. ecvéstră, pl. ecvéstre

ecvéstru adj. m., pl. ecvéștri; f. sg. ecvéstră, pl. ecvéstre

ecvestru

ecvestru, -stră; -ștri, -stre.

ECVÉSTRU adj. călare. (O statuie ~.)

ECVESTRU adj. călare. (O statuie ~.)