3 definiții pentru dăscăleac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dăscăleác sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).
DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de tavi
- acțiuni
dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dăscăleac
| substantiv masculin (M37) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dăscăleac, dăscălecisubstantiv masculin
- 1. Dăscălaș. DLRMsinonime: dăscălaș
etimologie:
- dascăl + sufix -eac. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.