5 definiții pentru dădăceală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.
DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dădăceálă sf [At: DL / Pl: ~eli / E: dădăci + -eală] Dădăcire (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Ironic) Faptul de a se îngriji prea mult de o persoană, de a o servi ca pe un copil mic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dădăceálă (fam.) s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dădăceálă s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dădăceală
dădăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dădăceală, dădăcelisubstantiv feminin
etimologie:
- Dădăci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09