4 definiții pentru duva
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duva sf [At: DLR ms / V: dova / Pl: ? / E: tc duvo] (Tcî) Rugăciune. corectată
duvá f. (turc. duva, d. ar. dua). Vechĭ. Rar. Rugăcĭunea Turcilor. – Și dova. V. namaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
duvá (-ále), s. f. – Rugăciune a musulmanilor. – Var. dova. Tc. duva, din arab. du’a (Șeineanu, III, 50). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
duvá s.f. (înv.) rugăciunea turcească.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: duva
duva substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||