optziuni
  • info

17 definitzii pentru duraluminiu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DURALUMÍNIU® s. n. Aliaj al aluminiului cu cuprul shi cu mici cantitatzi de magneziu ushor shi rezistent folosit in special la constructzia avioanelor. Dur1 + aluminiu (dupa fr. duralumin).

duralumíniu sns [At: CADE / V: duralumín ~um / E: dur1 + aluminiu cf fr duralumin] Aliaj al aluminiului cu cuprul shi cu mici cantitatzi de magneziu mangan shi siliciu ushor shi rezistent folosit in special la constructzia avioanelor.

DURALUMÍNIU s. n. Aliaj al aluminiului cu cupru shi cu mici cantitatzi de magneziu mangan shi siliciu ushor shi rezistent folosit in special la constructzia avioanelor. Dur1 + aluminiu (dupa fr. duralumin).

DURALUMÍNIU s. n. Aliaj ushor shi rezistent al aluminiului cu magneziu cupru mangan siliciu etc. folosit pe scara intinsa la constructzii mecanice (in special la constructzia avioanelor).

DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu cupru magneziu mangan shi siliciu foarte rezistent shi ushor folosit in aeronautica shi in constructzii mecanice. [Pron. niu var. duralumin duraluminium s.n. / < fr. duralumin].

DURALUMÍNIU s. n. aliaj de aluminiu cupru magneziu mangan shi siliciu foarte rezistent shi ushor; dural1. (< fr. duralumin)

DURALUMÍNIU n. Aliaj ushor shi foarte rezistent alcatuit din aluminiu cupru shi alte metale folosit mai ales in aeronautica. /dur + aluminiu.

* duralumíniŭ n. Un aliaj format din aluminiŭ (93%) arama (3%) manganez (3%) shi magneziŭ (1%).

duralumín sns vz duraluminiu

duralumínium sns vz duraluminiu

DURALUMÍN s.n. v. duraluminiu.

DURALUMÍNIUM s.n. v. duraluminiu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!duralumíniu [niu pron. nĭu] (dura/dura) s. n. art. duralumíniul

duralumíniu s. n. (sil. mf. dur) [niu pron. nĭu] art. duralumíniul

duraluminiu

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

DURALUMINIU aliaj de aluminiu (~95%) cupru (~4%) magneziu (~05%) mangan (~05%) shi alte elemente avand o rezistentza ridicata obtzinuta prin tratament termic fiind utilizat in aviatzie pe scara larga pentru crearea unor piese care necesita greutate specifica mica shi rezistentza ridicata.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

DURALUMÍNIU (< germ. fr.; {s} Dür[en] + germ. Aluminium „aluminiu”) s. n. Aliaj de aluminiu cu cupru shi magneziu care poate fi durificat prin calire shi imbatranire folosit in ind. aeronautica la fabricarea pieselor cu greutate specifica mica shi rezistentza mare. A fost obtzinut (1809) de metalurgul german A. Wilm.

Intrare: duraluminiu
  • silabatzie: du-ra-, dur-a- info
  • pronuntzie: duraluminĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duraluminiu
  • duraluminiul
  • duraluminiu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • duraluminiu
  • duraluminiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duralumin
  • duraluminul
  • duraluminu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • duralumin
  • duraluminului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duraluminium
  • duraluminiumul
  • duraluminiumu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • duraluminium
  • duraluminiumului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

duraluminiusubstantiv neutru

  • 1. Aliaj al aluminiului cu cuprul shi cu mici cantitatzi de magneziu ushor shi rezistent folosit in special la constructzia avioanelor. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.