13 definiții pentru duo (s.n.)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Ansamblu de două instrumente care execută împreună o compoziție muzicală, fiecare având o partitură separată; lucrare pentru acest ansamblu. – Din fr. duo.
dúo1 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: fr duo] (Muz) Duet.[1] modificată
- În original, cuv. fără acc. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
DÚO s. n. (Muz.) Duet. Începu un duo... prelung, naiv, sfîrșind cu o vijelie pătimașe. DELAVRANCEA, T. 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÚO s.n. Duet. [Pron. du-o. / < it., fr. duo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÚO2 s. n. duet (2). (< it. duo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dúo n., fără pl. (it. duo = due, doĭ). Duet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dúo s. n., art. dúoul; pl. dúouri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dúo s. n., art. duóul; pl. duóuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DÚO s. v. duet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUO s. (MUZ.) duet. (~ dintr-o operă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dúo s. n. – Compoziție muzicală executată pe două voci. It. duo. – Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
duo (< fr. duo „duet”), piesă pentru 2 instr. (monodice*, îndeobște), identice sau nu. Denumirea se referă la numărul executanților sau al liniilor melodice. Piesele pentru pian la 4 mâini sau pentru 2 piane sunt considerate d., nu însă și sonatele* pentru un instr. asociat cu pianul. Foarte uzitat în sec. 18-19 în lit. pedagogică de vl. Identificat uneori în mod eronat cu duetul (1). V. bicinium.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duo, duourisubstantiv neutru
- 1. Ansamblu de două instrumente care execută împreună o compoziție muzicală, fiecare având o partitură separată; lucrare pentru acest ansamblu. DEX '09
- diferențiere Duet. DEX '98 DLRLC DNsinonime: duet
- Începu un duo... prelung, naiv, sfîrșind cu o vijelie pătimașe. DELAVRANCEA, T. 47. DLRLC
-
etimologie:
- duo DEX '09 DEX '98 DN