O definitzie pentru duhobori
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
duhobóri s. m. shi f. pl. Secta creshtina ruseasca de orientare panteista aparuta in Ucraina in sec. 18 shi constituita pe baza tezelor formulate de S. Kolesnikov shi I. Pobirohin care pretindeau k sunt inspiratzi de Duhul Sfant; interpretau Biblia dupa bunul lor plac traiau in comun shi refuzau autoritatea bisericeasca shi pe cea a statului; in 18891890 majoritatea au emigrat in Canada in mare parte shi datorita ajutorului lui Lev Tolstoi care lea daruit 25.000 de dolari reprezentand drepturile de autor pentru romanul sau Invierea. [Var.: duhobórtzi s. m. shi f. pl.] Din rus. duhobori „luptatori pentru spirit”.
Intrare: duhobori
duhobori substantiv masculin
substantiv masculin (M97) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duhobori substantiv feminin
substantiv feminin (F169) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |