opțiuni
  • info

8 definiții pentru ducă (duce)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚCĂ2, duci, s. m. (Înv.) Duce2. – Din ngr. dúkas.

DÚCĂ2, duci, s. m. (Înv.) Duce2. – Din ngr. dúkas.

dúcă2 sm [At: TEODOROVICI, I. 7/3 / Pl: duci / E: it duca, ngr δοῦкαρς] (Înv) 1-3 Duce1 (1-3). 4 (Reg; îc) ~ca prepelițelor Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare Si crâstel (Crex crex).

DÚCĂ2 s. m. (Învechit) Duce. Măria-sa regele Poloniei, mare ducă de Lituania... vă face cunoscut ca să vă închinați. NEGRUZZI, S. I 172.

ducă m. duce: Sigmund Bathor a fost un mare ducă AL. [It. DUCA, printr’un intermediar grec modern].

1) dúcă m., pl. ducĭ, gen. al ducăĭ (ngr. dúkas, de unde și it. duca, duce. Cp. cu rigă). Sec. 18-19. Duce.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dúcă (duce) s. m., g.-d. art. dúcăi; pl. duci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÚCĂ s. v. duce.

ducă s. v. DUCE.

Intrare: ducă (duce)
substantiv masculin (M83)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducă
  • duca
plural
  • duci
  • ducii
genitiv-dativ singular
  • ducă
  • ducăi
plural
  • duci
  • ducilor
vocativ singular
  • ducă
  • duco
plural
  • ducilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ducă, ducisubstantiv masculin

  • 1. învechit Duce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duce
    • format_quote Măria-sa regele Poloniei, mare ducă de Lituania... vă face cunoscut ca să vă închinați. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.