opțiuni
  • info

15 definiții pentru droșcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka.

dróșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1 / V: ~oáș~ / Pl: ~ște, (pop) ~ști, (înv) ~sce, ~șce, ~șci / E: rs дрожка] 1 (Îvp) Trăsură pe arcuri, cu patru roți (mai mică decât careta sau caleașca) Si: birjă, caleașcă, trăsurică. 2 (Înv; îs) ~ de birjă Birjă.

DRÓȘCĂ, droște și droști, s. f. (Învechit) Trăsură descoperită; birjă. Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. ◊ Expr. (Învechit) Droșcă de birjă v. birjă. – Variantă: (rar) droáșcă (CAMIL PETRESCU, O. II 147) s. f.

DRÓȘCĂ ~te f. înv. Trăsură mică, descoperită, pe arcuri. /<ucr. drozka

droșcă f. trăsură de piață, mai mică decât careta sau caleașca. [Rus. DROJKA].

dróșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. dróžka, d. rus. dróžki, dim. d. drógi, pl. d. drogá, targă; pol. [dial.], ceh. drožka, droagă, droșcă, de unde germ. droschke, birjă. V. droagă). Cam vechĭ. Birjă. Munt. Un fel de trăsură proastă descoperită.

droașcă1 sf [At: IOVESCU, N. 62 / Pl: ~ște / E: nct] (Arg) Spinare.

droașcă2 sf vz drușcă

DROÁȘCĂ s. f. v. droșcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dróșcă (înv.) s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște

dróșcă s. f., g.-d. art. dróștei; pl. dróște

droșcă, droști.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRÓȘCĂ s. v. birjă, trăsură.

droșcă s. v. BIRJĂ. TRĂSURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dróșcă (dróște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri).

Intrare: droșcă
droșcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droște
  • droștele
genitiv-dativ singular
  • droște
  • droștei
plural
  • droște
  • droștelor
vocativ singular —
plural —
droșcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droșcă
  • droșca
plural
  • droști
  • droștile
genitiv-dativ singular
  • droști
  • droștii
plural
  • droști
  • droștilor
vocativ singular —
plural —
droașcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • droașcă
  • droașca
plural
  • droaște
  • droaștele
genitiv-dativ singular
  • droaște
  • droaștei
plural
  • droaște
  • droaștelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

droșcă, droștesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Trăsură descoperită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: birjă trăsură
    • format_quote Hai, acum săriți jos toți, să scoateți și droșca din glod. CAMIL PETRESCU, B. 9. DLRLC
    • format_quote Trecînd într-o seară, cu Nicu Bălcescu, pe Podul Beilicului (strada Șerban-vodă), întîlnim o droșcă cu felinare aprinse, cu opt cai de poștă mergînd spre barieră. GHICA, S. A. 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.