opțiuni
  • info

6 definiții pentru doritoare (plantă)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORITOÁRE ~ f. Plantă cu tulpina târâtoare și cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.

doritor, ~oare [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oare / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).

DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doritoáre (plantă) s. f., g.-d. art. doritórii; pl. doritóri

doritoáre (bot.) s. f.

Intrare: doritoare (plantă)
doritoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritoare
  • doritoarea
plural
  • doritori
  • doritorile
genitiv-dativ singular
  • doritori
  • doritorii
plural
  • doritori
  • doritorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doritoare, doritorisubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Dori + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.