3 definiții pentru discompus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*descompún, -pús, a -púne v. tr. (d. compun, după fr. décomposer). Separ, desfac în elementele luĭ ceĭa ce era compus: a descompune apa. Corup, stric, alterez: căldura descompune carnea. – Și dis-.
*descompús, -ă adj. Alterat: față descompusă. – Și dis-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* discompún V. descompun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: discompus
discompus participiu
| participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||