diságio sni [At: I. PANTZU PR. 13 / P: ~gio / E: it disaggio] 1 Diferentza cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depasheshte cursul pe piatza al monedei sau al hartiei de valoarea respectiva. 2 Depreciere a unei monede in urma schimbului bancnotei cu o moneda metalica shi viceversa. 3 (Fig) Pierderi rezultate din operatziile de schimb monetar.

DISÁGIO s.n. 1. Diferentza cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depasheshte cursul pe piatza al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica shi viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatziile de schimb monetar. [Pron. gio. / < it. disaggio].

DISÁGIO s. n. diferentza dintre valoarea nominala shi pretzul (cursul) pietzei a unei monede sau hartii de valoare; pierdere rezultata din asemenea diferentza. (< it. disaggio)

!disagio (fin.) (it.) [s pron. z] (desp. disagio/disa) s. n. art. disagioul

!diságio (it.) [s pron. z] (disagio/disa) s. n. art. diságioul; pl. diságiouri

diságio s. n. (sil. mf. dis) → agio