opțiuni
  • info

7 definiții pentru dirmea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dirmeá sf [At: (a. 1740) IORGA, S. D. XXI, 242 / V: (îrg) digr~, (înv) degher~, degrem~, deir~, (reg) denteá, der~, dermíe, durmeá, grim~ / Pl: ~ele / E: tc dürmë] (Îrg) Basma.

DIRMEÁ, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.

dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].

dirmeá V. dermea.

dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dirmeá (dirméle), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dirmeá, dirméle, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.

Intrare: dirmea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirmea
  • dirmeaua
plural
  • dirmele
  • dirmelele
genitiv-dativ singular
  • dirmele
  • dirmelei
plural
  • dirmele
  • dirmelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dirmea, dirmelesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.