dimetru sm [At: DN³ / Pl: ~ri / E: fr dimètre] Vers antic alcatuit din doua masuri de doua picioare fiecare.

DIMÉTRU s.m. Vers antic alcatuit din doua masuri de doua picioare fiecare. [< fr. dimètre cf. gr. dis doi metron masura].

DIMÉTRU s. m. vers antic din doua unitatzi metrice. (< fr. dimètre)

dimétru (vers) (metru) s. m. art. dimétrul; pl. dimétri art. dimétrii

dimétru s. m. (sil. tru) art. dimétrul; pl. dimétri art. dimétrii

dimetru (< gr. δίμετρος din adv. δίς „de doua ori” + μέτρον „metru”) (in prozodia* antica) grupare a doua unitatzi metrice (metri). In majoritatea versurilor metrul (3) coincide cu piciorul (1) shi astfel d. este format din doua picioare. In versurile iambice trohaice sau anapestice.

DI „doi de doua ori indoit dublat”. ◊ gr. dis „de doua ori” > fr. di it. id. germ. id. engl. id. > rom. di. □ ~adelf (v. adelf) adj. s. n. (androceu) cu staminele unite prin filamentele lor formind doua fascicule separate; ~andrie (v. andrie) s. f. fecundare a unui ovul normal de catre doi spermatozoizi; ~andru (v. andru) adj. (despre androceu) care este format din doua stamine cu filamente libere; ~bionte (v. biont) adj. s. f. pl. (plante) care prezinta gametofitul shi sporofitul separate ducind o viatza independenta unul de celalalt; ~bioza (v. bioza) s. f. convietzuire a epibiotului shi a hipobiotului; ~cariobiont (v. cario₁ v. biont) s. n. organism cu aparatul vegetativ format din celule binucleate; ~cariocit (v. cario₁ v. cit) s. n. celula binucleata; ~cariofaza (v. cario₁ v. faza) s. f. conjugare a perechilor de nuclei haploizi la reproducerea unor ascomicete; sin. dihaplofaza; ~cariopsa (v. cari/o₁ v. opsa) s. f. tip de fruct uscat format din doua cariopse; ~cefal (v. cefal) s. m. fat teratologic caracterizat prin existentza a doua capete unite; sin. diplocefal; ~centric (v. centric) adj. cu doua centromere; ~ceras (v. ceras) s. m. gen fosil de lamelibranhiate cu cochilia cu valve groase shi virfurile rasucite in forma de corn; ~cinodont (v. cin/o v. odont) s. m. gen fosil de reptile teromorfe din permian shi triasic avind premaxilarele transformate intrun cioc cornos iar caninii in defense; ~clin (v. clin) adj. (despre organisme) la care organele sexuale masculine shi feminine se diferentziaza pe indivizi separatzi; ~corie (v. corie₁) s. f. anomalie constind in prezentza a doua pupile in acelashi ochi; ~croic (v. croic) adj. 1. (Despre substantze) Care prezinta proprietatea de a oferi coloratzii diferite dupa circumstantzele in care se face observarea. 2. (Despre plante) Ale caror flori sint de doua culori; ~cromatic (v. cromatic) adj. care prezinta doua culori; ~cromatopsie (v. cromat/o v. opsie) s. f. anomalie a ochiului care nu poate distinge decit doua dintre culorile fundamentale; ~cromofilie (v. cromo v. filie₁) s. f. caracteristica a unei celule sau a unui tzesut organic de a se colora shi cu un acid shi cu o baza; ~dactil (v. dactil) adj. care are doua degete; ~delfi (v. delf) adj. s. m. pl. 1. adj. Cu matrice dubla. 2. s. m. pl. Marsupiale fosile carnivore mai mici decit cangurul; ~delfie (v. delfie) s. f. malformatzie congenitala a aparatului genital feminin constind in coexistentza a doua vagine a doua coluri shi a doua utere; ~dinam (v. dinam) adj. (despre androceu) format din patru stamine dintre care doua cu filamente mai lungi shi doua cu filamente mai scurte; ~dinamic (v. dinamic) adj. (despre flori) cu doua stamine lungi shi cu doua mai scurte; ~dinamie (v. dinamie) s. f. heterostilie cu doua stamine mai lungi shi cu doua mai scurte prezente la labiate; ~diploid (v. diplo v. id) adj. (despre organisme) cu un numar dublu de cromozomi diploizi in celulele somatice ale ambilor parintzi; ~drom (v. drom) adj. (despre un organ vegetal) rasucit de doua ori; ~edru (v. edru) adj. s. n. 1. adj. Care este determinat de intersectzia a doua planuri. 2. s. n. Figura geometrica formata de doua semiplane marginite de dreapta lor de intersectzie; ~encefal (v. encefal) s. n. parte a encefalului situata intre trunchiul cerebral shi emisferele cerebrale; ~encefalopatie (v. encefalo v. patie) s. f. stare patologica a diencefalului; ~entomofilie (v. entomo v. filie₁) s. f. insushire a unor plante ale caror flori sint polenizate de anumite insecte iar altele de alte insecte; ~fil (v. fil₂) adj. care are doua frunze; ~filetic (v. filetic) adj. (despre un organism) care provine din doua linii de descendentza; ~fitic (v. fitic) adj. (despre parazitzi) care traieshte pe doua plante gazda; ~fotic (v. fotic) adj. cu doua fetze inegal luminate; ~ftong (v. ftong) s. m. emisiune vocalica formata dintro vocala shi o semivocala pronuntzate in aceeashi silaba; ~gamie (v. gamie) s. f. fenomen particular intilnit la unele angiosperme la care doi gametzi masculi produc o dubla fecundatzie; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Insushire a unor vietzuitoare de a avea doua moduri de reproducere: sexuata shi asexuata. 2. Alternare a generatziilor in ciclul de dezvoltare al unor plante; ~genic (v. genic) adj. 1. (Despre un caracter) Conditzionat de doua perechi de gene sau de doua gene independente. 2. (Despre un organism) Care are pe orice locus doua gene cu actziune diferita; ~genie (v. genie₁) s. f. tip de inmultzire care se realizeaza prin contributzia celor doua sexe; ~gin (v. gin) adj. (despre gineceu) care este format din doua pistile sau din doua carpele; ~ginie (v. ginie) s. f. stare a unui organism cu doua seturi cromozomiale materne; ~glifa (v. glif) s. f. consola cu doua caneluri in cruce; ~glosie (v. glosie) s. f. forma de schistoglosie in care partzile laterale ale limbii nu au fuzionat; ~gnat (v. gnat) s. m. fat teratologic cu doua mandibule; ~gonie (v. gonie) s. f. prezentza atit a organelor sexuale masculine cit shi feminine; ~grafie (v. grafie) s. f. examen radiologic care permite realizarea unei imagini in doua situatzii functzionale diferite; ~grama (v. grama) s. f. semn dublu folosit pentru a indica o articulare unica; ~haplofaza (v. haplo v. faza) s. f. dicariofaza*; ~haploid (v. haplo v. id) adj. cu doua perechi de nuclei haploizi; ~heteromonoxenie (v. hetero v. mono v. xenie) s. f. dubla posibilitate de evolutzie monoxena shi heteroxena a unor parazitzi; ~heteroxen (v. hetero v. xen) adj. referitor la ciclul evolutiv al unor parazitzi care folosesc in dezvoltarea lor doua gazde; ~lema (v. lema₂) s. f. ratzionament disjunctivipotetic care pune doua alternative dintre care trebuie aleasa una deshi ambele duc la aceeashi concluzie; ~logie (v. logie₁) s. f. 1. Sens echivoc. 2. Opera dramatica cu doua actziuni distincte; ~megalie (v. megalie) s. f. divizare fiziologica sau patologica a gametzilor masculi sau femeli in doua categorii de marimi; ~mer (v. mer) adj. s. m. 1. adj. (Despre organe vegetale) Care este divizat in doua partzi. 2. s. m. Compus chimic rezultat din combinarea a doua molecule din aceeashi specie de substantze; ~merospor (v. mero v. spor) s. m. didimospor*; ~metrie (v. metrie₂) s. f. anomalie congenitala constind in prezentza unui uter dublu la aceeashi femeie; ~metru (v. metru₁) s. m. vers antic format din doua masuri sau din patru picioare; ~mixie (v. mixie₁) s. f. fuziune a doi gametzi diferitzi; ~monoecie (v. mon/o v. oecie) s. f. prezentza a doua feluri de flori pe aceeashi planta; ~morf (v. morf) adj. 1. Cu doua infatzishari deosebite. 2. Care poate cristaliza sub doua forme diferite; ~morfie (v. morfie) s. f. existentza a doua forme deosebite la aceeashi specie animala sau vegetala; sin. dimorfism; ~oda (v. oda) s. f. tub electronic format din doi electrozi; ~oic (v. oic) adj. (despre plante) care are florile femele shi mascule situate pe indivizi deosebitzi ai aceleiashi specii; ~petal (v. petal) adj. (despre corola) care are doua petale; ~piren (v. piren) adj. care are doua semintze osoase; ~planetic (v. planetic) adj. (despre zoospori) cu doua stadii de mobilitate; ~plazie (v. plazie) s. f. despicare in doua a unui organ vegetal axial; ~plegie (v. plegie) s. f. paralizie a ambelor jumatatzi corporale; sin. hemiplegie dubla; ~pod (v. pod) adj. 1. (Despre versuri) Format din doua picioare metrice. 2. (Despre animale) Care are doua membre sau doua organe analoage picioarelor; ~podie (v. podie) s. f. unitate metrica in prozodia antica formata dintrun grup de doua picioare; ~pter (v. pter) adj. s. n. pl. 1. adj. Care are doua aripi. 2. s. n. pl. Ordin de insecte cu doua aripi shi cu aparatul bucal adaptat pentru supt. 3. s. n. Templu antic inconjurat cu doua rinduri de coloane; ~silab (v. silab) s. n. 1. Picior de vers de doua silabe. 2. Cuvint cu doua silabe; ~sperm (v. sperm) adj. (despre fructe) care contzine doua semintze; ~spermie (v. spermie) s. f. fecundatzie la care iau parte doi gametzi masculi shi unul femel; ~stih (v. stih) adj. s. n. 1. s. n. Grup de doua versuri cu structuta metrica (de obicei) deosebita shi care formeaza o strofa. 2. adj. (Despre organe vegetale alterne) Dispus pe doua rinduri sau serii opuse de o parte shi de alta a unui ax; ~stil (v. stil) adj. s. n. 1. s. n. shi adj. (Edificiu) care are doua coloane situate frontal. 2. adj. (Despre flori) Care este prevazut cu doua ostile; ~stom (v. stom) s. m. vierme parazit de forma plata care se instaleaza in ficatul erbivorelor; ~stomie (v. stomie) s. f. duplicarea congenitala a gurii; ~trih (v. trih) adj. (despre bacterii) care prezinta doi flageli la o extremitate; ~trop (v. trop) adj. (despre organe vegetale) rasucit de doua ori; ~xen (v. xen) adj. (despre un parazit) care in ciclul sau evolutiv se dezvolta pe doua gazde; ~zomie (v. zomie) s. f. 1. Prezentza in celula a doua garnituri cromozomice structural identice. 2. Prezentza in celulele somatice haploide a doi cromozomi omologi.