3 definiții pentru digrimea

Explicative DEX

digrimea sf vz dirmea

digrimeá V. dermea.

dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.

Intrare: digrimea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digrimea
  • digrimeaua
plural
  • digrimele
  • digrimelele
genitiv-dativ singular
  • digrimele
  • digrimelei
plural
  • digrimele
  • digrimelelor
vocativ singular
plural