3 definiții pentru dicasteriu
Explicative DEX
dicastériu sn vz dicasterie
DICASTÉRIU s.n. v. dicaster.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
dicastériu, dicasterii s. n. 1. Nume dat fiecăreia dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor din vechea Atenă. 2. (Înv.) Tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț. ♦ Fig. Tribunal, instanță de judecată. [Var.: dicastér, dicastérion s. n.] – Din fr. dicastère, gr. dikastirion.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dicasteriu
dicasteriu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)