7 definitzii pentru dicanicesc
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
dicanicesc ~easca a [At: (a. 1851) ap. TDRG / Pl: ~eshti / E: dicanic + esc] (Inv) Judecatoresc.
DICANICÉSC A dicaniceshti adj. (Inv.) Judecatoresc. Din dicanic (rar intrebuintzat < ngr. dikanikos) + suf. esc.[1]
- Consideram incorecta forma de f. dicanicesca. Mai potrivita pare forma dicaniceasca similar cu alte adj. de acest fel. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
dicanicesc a. judecatoresc: slujba dicaniceasca AL. [Dela dicanic = gr. mod. DIKANIKÓS].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
dicanicésc eásca adj. (ngr. shi vgr. dikanikós). Vechĭ. Judecatoresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DICANICÉSC adj. v. judecatoresc judiciar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dicanicesc adj. v. JUDECATORESC. JUDICIAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dicanicesc (dicaniceásca) adj. Juridic de drept. Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Inv. (sec. XVIII) cf. Gáldi 171.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: dicanicesc
dicanicesc adjectiv
adjectiv (A83) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
dicanicesc, dicaniceascaadjectiv
- 1. Judecatoresc, judiciar. DLRMsinonime: judecatoresc judiciar
etimologie:
- dicanic (rar intrebuintzat din limba neogreaca dikanikos) + sufix esc. DLRM