DIÁSPORĂ s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de către Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaspora.

DIÁSPORĂ f. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. Diaspora românească din Canada. [Sil. di-as-] /<fr. diaspora

diáspora sf [At: SADOVEANU, O. XX, 308 / P: di-as~ / Pl: ~re / E: ngr διασπορά] 1 Totalitatea comunităților evreiești dispersate în afara Palestinei. 2 (Pgn) Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. corectată

DIÁSPORA s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.

DIÁSPORA s. f. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene. ◊ (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități. (< fr., gr. diaspora)

!diásporă (di-as-po-/-a-spo-) s. f., g.-d. art. diásporei

!diaspora / (colocv.) diasporă (desp. di-as-po-/-a-spo-) s. f., art. diaspora, g.-d. art. diasporei; pl. diaspore

diáspora s. f. (sil. di-a-; mf. -spo-), g.-d. art. diásporei

diáspora s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești împrăștiate în afara Palestinei în urma captivității babiloniene (sec. 6 î. Hr.) și, mai târziu, a căderii Ierusalimului (70 d. Hr.). 2. Diaspora ortodoxă = comunități ortodoxe dincolo de hotarele țărilor cu majoritate ortodoxă, aflate în spațiul lumii catolice, protestante și anglicane, în Europa, America, Australia etc.; împrăștiere. – Din gr. diaspora „împrăștiere”.