diapente (< gr. διαπέντε, „peste cinci”, mai corect διά πέντε [χορδῶν συμφωνία]; denumirea veche: δι ὁξειῶν), la teoreticienii Greciei antice și la teoreticienii latini ai ev. med., intervalul de cvintă* (perfectă). De aici au derivat: epidiapente, cvinta superioară, și hypodiapente sau subdiapente, cvinta inferioară.