DIALECTICIÁN A dialecticieni e s. m. shi f. adj. 1. (Persoana) care gandeshte conform cu principiile dialecticii (II 1). 2. (In filosofia antica) (Persoana) care foloseshte arta discutziei in contradictoriu. [Pr.: dialectician] Din fr. dialecticien.

dialectician ~a [At: PROT. POP. N. D. / P: dialectician / Pl: ~ieni ~iene / E: fr dialecticien] 1 smf Specialist in dialectica (5) Si: (inv) dialectic (9). 2 a Care gandeshte conform cu principiile dialecticii (5). 34 sm a (Persoana) care foloseshte arta discutziei in contradictoriu.

DIALECTICIÁN A dialecticieni e s. m. shi f. Persoana care stapaneshte dialectica care gandeshte conform cu principiile dialecticii. ◊ (Adjectival) Filozof dialectician. [Pr.: dialectician] Din fr. dialecticien.

DIALECTICIÁN A dialecticieni e s. m. shi f. Persoana care stapineshte dialectica care gindeshte conform cu principiile dialecticii. Esentzial este a arata k Marx sa preocupat de modul cum sint introduse in studiul analizei notziunile de diferentziala shi derivata subliniind teoriile contradictorii shi dificultatzile matematicienilor shi cu geniul sau de dialectician a cautat o solutzionare a lor. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 113 12/1. ◊ (Adjectival) Datorita faptului k opereaza cu marimi variabile chiar matematica intra in domeniul dialectic shi e semnificativ k tocmai un filozof dialectician Descartes a fost acela care a facuto sa progreseze in felul acesta. ENGELS A. 143. Pronuntzat: dialectician.

DIALECTICIÁN A s.m. shi f. Specialist in dialectica care urmeaza principiile dialecticii. [Pron. dialectician pl. ieni iene. / < fr. dialecticien].

DIALECTICIÁN A s. m. f. specialist in dialectica. (< fr. dialecticien)

DIALECTICIÁN ~ána (~éni ~éne) m. shi f. Adept al dialecticii. [Sil. dia] /<fr. dialecticien

dialecticiána (dia cia) s. f. g.d. art. dialecticiénei (cie); pl. dialecticiéne

dialecticiána s. f. (sil. dia cia) g.d. art. dialecticiénei (sil. cie); pl. dialecticiéne